vineri, 31 iulie 2009

Fotbal si gramatica

Ieri m-am uitat printre picaturi la istorica victorie a echipei de fotbal Steaua Bucuresti, cea mai iubita formatie din Romania in fata amatorilor scotieni de la Motherwell. Mother is well, thank you! Am ramas din inertie tot pe canalul ProTV care si-a inceput programul de stiri, imediat dupa meci tot cu o stire ...despre incredibila victorie impotriva lui Real Madrid din Highlands. Prezentatoarea a dat legatura la stadion, trimisului special. Care trimis special a fost intrebat din prima " Georgica sau Ionel sau Marian sau Petrut, a fost bucuros patronul Stelei de aceasta magnifica victorie?" Trimisul special asuda din plin, seara era calduroasa iar el era emotionat, traise cateva minute in compania Lui, a becaliului, poate ca acesta l-a si congratula cu un scurt "ba hahaler-o ce vrei da la mine, cum sa nu fie Becali ba bucuros ca a castigat cu treizero ba?", se putea citi fericirea pe fata lui, iluminarea unui lacheu trimis sa pupe mana domnitorului. Nu stiu daca specimenul era de fata, daca a avut imensa sansa jurnalistica sa-l intervieveze caci am schimbat scarbit pe un canal telectualist numit Viasat History care m-a delectat cu un documentar despre colonizarea Australiei.
Sa nu uit: avand prostul obicei sa ma delectez cu cate un gol, o tibiei fracturata, un scuipat, un covor de seminte de floarea soarelui, cu niste ragaituri si pumni ale tribului ultrasilor mai privesc la meciuri. Sezonul nu a inceput, nici nu conteaza, va incepe, insa am observat ceva ingrijorator (atat pentru Romania cat si pentru limba romana). Ultrasii se dueleaza pe burtiera televiziunilor care transmit meciurile de fotbal. Oamenii destepti din televiziuni doresc sa castige cat mai multi bani si cum ii poti castiga mai usor decat din uriasa prostie a tribalilor ultrasi ?! Asa ca posteaza SMS-urile iubitorilor celui mai iubit sport (repetitie intentionata), sportului Rex (Box populi!). Limba romana este masacrata, orice regula posibila a limbii este desfiintata...Gramatica acestei-a sa democratizat total, ieste libertate la totii care este, Forza baetii, este ce-i mai buni, Rapidisti e muci, vo-m da trei zero, castigam cu 4-0 la pauza, gigel, te spargem.fratzii tai din Noua Promit ca voi sta cu pixul la urmatorul meci pentru a capta cu adevarat noile reguli gramaticale care, dupa parerea mea ar trebui supus la vot, daca o majoritate decide ca "sa spart" se scrie astfel, asa sa fie! Dovezi irefutabile ale esecului sistemului educational romanesc, cu Spiru sau fara!

P.S. Mirel Banica mi-a comunicat ca se retrage de pe acest blog, fiind plictisit de nenumaratele enervari din Romania. Nu-i nimic, voi continua sa postez.

4 comentarii:

  1. Codruţ,
    îţi înţeleg perfect enervarea vizavi de fotbal şi “accesoriile” sale (finanţatori, comentatori, ziarişti, fani, ţuţeri şi tot neamu’ lor cel adormit…). Şi cînd spun că înţeleg perfect, mă refer la faptul că dacă n’aş fi fost, în tinereţea mea, practicant de performanţă (nivel de lot naţional de juniori) al unui sport care, cel puţin la acea vreme, plasa ţara noastră în rândul naţiunilor despre care se vorbea cu respect: handbal (România era dublu campioană mondială la băieţi), nu mi’aş fi permis să comentez postarea ta. Poate doar gimnastica sportivă (la feminin) şi tenisul de câmp să fi fost niţeluş mai galonate. Evident că se mai putea vorbi de bine şi despre alte discipline (canotaj, atletism, box, tenis de masă sau scrimă).
    Cît despre fotbalul românesc, în afară de cele cîteva calificări la turneele finale ale unor campionate europene sau mondiale, unde dacă n-am fost ciuca bătăilor am “reuşit” rezultate “meritorii”(de la locurile 7- 8 în jos), singura performanţă notabilă rămânînd, pînă acum, cîştigarea Cupei Campionilor Europeni de către “Steaua”, în ’86. Punct.
    După ’90, fotbalul a devenit – se vede asta cu ochiul liber şi fără să fii specialist în domeniu – o spălătorie de bani, numita “cooperativă”, condusă de o gaşcă de mafioţi (a se citi “finanţatori”), care dau acum cu subsemnatul pe la DNA, avîndu’i colegi de “extemporale” pe arbitri, antrenori, observatori, oficiali ai federaţiei (al cărei preşedite e supranumit, nici că se putea mai bine decît Naşu’ ) sau aşa-zisei “ligi profesioniste”, aceasta din urmă avînd la cîrmă un fost miliţian, reşapat în parlamentar şi “om de afaceri”, care poartă un nume pe care’l merită: Mitică (zis Corleone). De cele mai multe ori, “spectacolul” jalnic oferit prin intermediul mass-media de către aceşti “oameni de fotbal”, avîndu’i alături pe agramaţii “ziarişti” şi “comentatori” sportivi de care pomeneşti (aceştia fiind, în marea lor majoritate, ţuţării şi pupincuriştii unuia sau altuia dintre mahări) îl eclipsează total pe cel din arene, unde se desfăşoară, de regulă, un fel de miuţe, în care ai impresia că echipa ologilor o înfruntă pe cea a şchiopilor (am fost, pe vremuri, spectator la un meci între două echipe de surdo-muţi, îţi voi povesti altădată impresiile), în timp ce, în tribune, puţinii “spectatorî” sau “suporteri” prezenţi, beţi sau drogaţi, sînt veniţi, de fapt, să pună de’o mardeală: între ei, cu jandarmii, poliţiştii ori cu cine se mai nimereşte prin preajmă (vezi recentele “evenimente” desfăşurate pe stadionul maghiar la partida Uipejst-Steaua) şi nici vorbă să’i intereseze ce se întîmplă pe teren! Aşa că, îţi înţeleg indignarea… Enervarea, care va să zică…
    Lucrurile astea, pe mine, unu’, de mult nu mă mai enervează… Mă mai întreb şi io, uneori: ce se întîmplă cu handbalul românesc (la ăl masculine mă refer), cu atletismul, cu tenisul de cîmp, cu rugby-ul… Şi cu multe altele… Păi se întîmplă ce se întîmplă, dacă în loc să punem profesionişti pe la ministerele şi federaţiile de “resort”, numim în acste funcţii politruci… Compentenţă? Profesionalism? Vorbe de dînşii inventate… Pile, moşule, relaţii babane, şpăgi cu care se cumpără posturi… Asta’i!

    Ps1. Mulţumesc pentru comentariu.
    Ps2. Regret că dl Mirel Bănică s’a retras de pe blog. Bine că’i vorba numai de’o trecătoare plictiseală şi că nu’i ceva mult mai grav (mă gîndeam să nu fie vreo toxiinfecţie alimentară de la micii şi berea de prin tîrgurile şi oboarele pe unde colindă în căutarea României de la firu’ ierbii, vorba lui Sorin Stoica…)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tematica aceasta a futbolismului revine cam des in campul meu de analiza tocami din motivele invocate de dumneavoastra, este terenul predilect de afluenta sau confluenta a noii Romanii mafiote, semianalfabete, violente verbal si fizic. Este un melting pot al acestor tendinte fascinante, haznaua unde se intalnesc rezidurile anilor de comunism cu cele ale societatii de consum.De celelate sportuir ne aducem aminte doar in ajunul si in timpul olimpiadelor si, eventual, al diverselor campionate mondiale sua europene unde neaparat trebuie sa reprezinte tarisoara bine, cat mai bine cu putinta, sa ia medalii si sa-i bata pe dusmani (unguri, bulgari etc.) Chiar daca in tara nu au nici urma de infrastructura sportiva demna de posibilitatea de a face performanta- vezi recentele CE de natatie unde un inotator valah declara de la bun inceput ca nu are nici o sansa la medalii pentru ca nu prea are bazine in care sa inoate, singura care ar avea ceva sanse era Potec pentru ca se antrena in Franta.

    RăspundețiȘtergere
  3. pentru Cuvinte-Sunete-Imagini


    dear,

    nu m-am "retras", ca inca nu am varsta.
    mi se pare doar blogurile au ajuns o imensa masina de enervari, nimic mai mult.
    un spatiu al celor care nu cuvanta sau din contra, "cuvanta" prea mult, anarhic si degeaba.

    voi reveni, un Terminator V de blog..

    Mirel

    Mirel Banica

    RăspundețiȘtergere
  4. Blogosfera este si ea o defulare, asa este. dar ce ne-am face fara ea? Omu nu are oare dreptul sa se defuleze? Cei cu bate in masini nu o fac? Macar noi ne defulam pasnic, eventual cu intepaturi eterice si nu cu cele provocate de sisuri. Sunt sincer bucuros ca Mirel nu a facut vreo toxinfectie de la micii mancati la mine, eram pierdut...

    RăspundețiȘtergere