duminică, 24 mai 2009

Despre colectii

Chiar daca nu vreau sa monopolizez spatiul acestui blog nu pot sa nu inserez o alta enervare. Ziarele romanesti, mai ales, cotidianele, fiind in plin declin al tirajelor (aspect comun ziarelor din intreaga lume, chiar si L'Humanite fiind nevoit parca sa-si vand cladirea istorica unde-si avea sediul datorita datoriilor acumulate) au inceput de doi ani sa foloseasca o metoda de a atrage clientela si de a-si mentine profitul (caci banuiesc ca despre asta e vorba): vanzarea ziarului cu o carte, un DVD, un album. Daca la inceput ziarul "Cotidianul" oferea in fiecare miercuri o carte interesanta de literatura,literatura de calitate, obicei care din fericire s-a pastrat chiar dacauneori cartile nu depasesc 100 de pagini, procedura s-a transmis precum gripa la celelalte ziare. O colega ma intreaba daca am luat cartea din colectia Disney cu douasprezece povesti minunta super-ilustrate. Cred ca se merge si pe ideea celebrului sindrom Pavlov. Populatia este bine dresata deja, cumpara de la taraba orice se da cu ziarul, ziar care, normal, daca la inceput practica niste preturi promotionale ulterior le-au tot crescut astfel incat in mod sigur nu mai este nici un chilipir sa cumperi cartea cu ziarul (care au ajuns pe la 10-11 lei). Ma amuza ca vechile reflexe nu dispar atat de usor, chioscarii redevenind ceea ce erau in alte vremuri aprozaristii, macelarii sau vanzatoarele de Alimentara: detin puterea de a distribui marfa cautata. Trebuie sa vorbesti cu ei inainte, sa te ai bine cu ei si, in mod evident, sa le lasi ceva suplimentar. Acolo, 2-3-4 lei. Daca la inceput colectia de literatura a Cotidianului era singura care era pe piata, ea oferind carti de calitate deci destinate unei anumite parti a populatiei, cu timpul oferta s-a democratizat ajungadu-se la filmele de acum 30 de ani ale lui Sergiu Nicolaescu, CD-uri cu Gica Petrescu,DVD-uri cu Regele Hagi, celebrele derbiuri nomenklaturiste Steaua-Dinamo, carti de colorat, de povestit etc. Amuzant mi se pare faptul ca multi cumpara din reflex, probabil nici nu se mai uita pe cartea respectiva, dar este de bon ton, arata bine in biblioteca pentru ca este legata in piele ecologica si, in plus, cartea respectiva face parte dintr-o colectie care, in mod obvios, din motive comerciale, nu se mai sfarseste.In plus, cartea respectiva este greu sau foarte greu de procurat iar cel care o are in biblioteca, printre bibelouri se poate mandri cu obtinerea ei, dupa cum inainte de 1989 se tineau in vitrina borcanele cu ness sau cartusele de Kent sau , chiar si cutiile goale de bere Tuborg. E bine ca se cumpara carti, nimic de spus, pacat ca ele nu se mai citesc...

Codrut Constantinescu

miercuri, 20 mai 2009

Ceasca

Raspund cumva enervarii lui Mirel care a avut ca subiect expozitia de cadouri primite de cuplul prezidential ceausit. Ieri am fost la Bucuresti, in interes de serviciu, cu masina institutiei condusa de un sofer simpatic, autodidact, cu care ai ce discuta. Cu atat mai greu mi-a fost sa inteleg admiratia pe care o avea fata de Ceausescu. Evident, de fiecare data cand aud pe cineva livrand vechile stereotipuri despre acest personaj grotesc (mai eram si in zona fostului cartier Uransu adica a oribilei case a Poporului si a acelui bulevard, Victoria Socialismului) ma apuca furnicaturile si ma enervez. Omul era mandru ca Ceausescu "a platit datoriile" ba mai mult isi adusea aminte cand a aparut nea Nicu la televizor sa anunte acest eveniment epocal (stia nea Nicu inca de atunci cat de diabolice sunt bancile straine, cu dobanda lor perversa si iudeo-masona). A fost fericit, implinit, mandru. Nu m-am putut abtine sa nu-l intreb retoric cand l-a vazut pe Ceasca, in intervalul celor doua ore de emisiune televizata la TVR1, precis. Da. Regretul lui se lega de faptul ca dupa celebrul eveniment Ceasca nu a stiut sa dea drumul la surub, sa dea nitica televiziune, nitica mancare caci "si acum ar fi fost presedintele nostru". Ca si cum datoriile alea le-ar fi platit el din conturile lui, din leafa lui, nu si-ar fi supus supusii la restrictii de neimaginat in Romania nici macar in timp de razboi. In acelasi timp, continuand discutia mi-a recunoscut ca s-a chinuit mult muncind prin agricultura la sortat de cartofi, a rabdat de frig la Campulung doua saptamani culegand mere ("dar am si mancat cat n-am mancat in toata viata mea"- adica a mancat din recolta poporului!) etc. etc. Acest paradox imi e imposibil sa-l inteleg: pe de o parte multi il admira in continuare pentru ce "a facut" dar pe de alta nu uita cum i-a chinuit, umilit, injosit, mancat tineretile. Sa fie vorba de masochismul valah?

Codrut Constantinescu

banca

Ma enerveaza o sintagma din limbajul de lemn de tip bancar: "relansarea creditarii". De acord cu acest mecanism pentru sectorul privat care are mare nevoie sa ruleze banii, eventual cu cu cost cat mai mic (o himera in Romania) dar mi se pare complet aberant sa relansezi creditul adresat populatiei. Care este oricum indatorata pana peste cap! Mult mai inspirat ar fi sa se declare de catre cele mai inalte instante economico-politice romanesti ceva de genul : haideti bre populatie sa achitam in urmatorii ani creditele pe care le-ai contractat! Haideti sa economisim si sa nu mai imbogatim bancile astea care 99% sunt straine si pe care le doare undeva de natia valaha. Dar nu, noi dorim sa relansam creditul pentru a imbogati in continuare mediul bancar care (vezi un articol din Cotidianul de azi, 20 mai) abia asteapta sa-si repatrieze profitul in tarile muma, indiferent de acordurile semnate cu F.M.I sau Guvernul Romaniei sau Sfantul Scaun. Iar aceste banci numai nevinovat nu sunt, un exemplu relevat al acestui viciu bancar: mai nou la contractarea unui credit esti nevoit sa accepti si o EXTRAORDINARA oferta: un card cu cateva zeci de milioane oferite in niste conditii FANTASRTICE, MINUNATE, card pe care trebuie doar sa-l activezi (Dobanda minuscula etc etc.) Trebuie sa iei cardul dar daca alegi sa nu-l activezi, sa nu te tenteze, Banca te suna ingrijorata, ce se intampla de nu activati cardul ! Raspuns: nu am chef!

luni, 18 mai 2009

USR 2

Citind enervarea ta mi-am adus aminte ca si eu am vizitat respectivul site pentru a vedea care sunt conditiile de aderare la aceasta Uniune/Sindicat care, chipurile, ar apara drepturile scriitorimii (fiind batut la cap de mama).
Uite-le (le-am notat pe un carnetele medical tip SIMVOR primit de sotie la nu stiu ce eveniment sau poate chiar drept material de promovare):
Sunt necesare:
- 3 recomandari ale unor titulari cu vechime de peste 5 ani!
- 3 volume publicate;
+ dosar relevant (?) cuprinzand activitatea literara a solicitantului. Dosarul astfel alcatuit se depune la filiala unde esti arondat. Spor la strans adeziuni!

Codrut Constantinescu

USR

Dupa lectura articolului "Manolescu vrea sa schimbe
denumirea Uniunii Scriitorilor" etc, am facut si eu un
clic pe site-ul acestei ilustre confrerii de paunasi
(de la pana, evident).

Nu stii daca sa plangi sau sa razi, asa cum se
intampla adesea in Romania. Oameni care au scos trei
fascicule trase la xerox in anii 90, care se prezinta
drept "castigatori ai premiilor orasului Amara poezie
1993" etc, sunt membri ai Uniunii Scriitorilor.
Te pui cu poetul si prozatorul? Am ramas mut, nici de
uimire, nici de "invidie". Pur si simplu, nu mai
inteleg nimic.

Mirel Banica