Ceasca

Raspund cumva enervarii lui Mirel care a avut ca subiect expozitia de cadouri primite de cuplul prezidential ceausit. Ieri am fost la Bucuresti, in interes de serviciu, cu masina institutiei condusa de un sofer simpatic, autodidact, cu care ai ce discuta. Cu atat mai greu mi-a fost sa inteleg admiratia pe care o avea fata de Ceausescu. Evident, de fiecare data cand aud pe cineva livrand vechile stereotipuri despre acest personaj grotesc (mai eram si in zona fostului cartier Uransu adica a oribilei case a Poporului si a acelui bulevard, Victoria Socialismului) ma apuca furnicaturile si ma enervez. Omul era mandru ca Ceausescu "a platit datoriile" ba mai mult isi adusea aminte cand a aparut nea Nicu la televizor sa anunte acest eveniment epocal (stia nea Nicu inca de atunci cat de diabolice sunt bancile straine, cu dobanda lor perversa si iudeo-masona). A fost fericit, implinit, mandru. Nu m-am putut abtine sa nu-l intreb retoric cand l-a vazut pe Ceasca, in intervalul celor doua ore de emisiune televizata la TVR1, precis. Da. Regretul lui se lega de faptul ca dupa celebrul eveniment Ceasca nu a stiut sa dea drumul la surub, sa dea nitica televiziune, nitica mancare caci "si acum ar fi fost presedintele nostru". Ca si cum datoriile alea le-ar fi platit el din conturile lui, din leafa lui, nu si-ar fi supus supusii la restrictii de neimaginat in Romania nici macar in timp de razboi. In acelasi timp, continuand discutia mi-a recunoscut ca s-a chinuit mult muncind prin agricultura la sortat de cartofi, a rabdat de frig la Campulung doua saptamani culegand mere ("dar am si mancat cat n-am mancat in toata viata mea"- adica a mancat din recolta poporului!) etc. etc. Acest paradox imi e imposibil sa-l inteleg: pe de o parte multi il admira in continuare pentru ce "a facut" dar pe de alta nu uita cum i-a chinuit, umilit, injosit, mancat tineretile. Sa fie vorba de masochismul valah?

Codrut Constantinescu